Chiar daca evenimentele vietii sunt permanent modernizate si stilizate, ele totusi sunt prezente si chiar eternizate, iar acest fapt le confera statut de ritual.

Si poate cel mai modernizat si ritualizat eveniment este nunta, fiindca ea se afla la limita dintre sacru si profan. Acest fapt ne da libertatea de a adapta ritualul pentru individualizare si de a-l pastra pentru solemnitatea clipelor.

Chiar daca evenimentele vietii sunt permanent modernizate si stilizate, ele totusi sunt prezente si chiar eternizate, iar acest fapt le confera statut de ritual.

Si poate cel mai modernizat si ritualizat eveniment este nunta, fiindca ea se afla la limita dintre sacru si profan. Acest fapt ne da libertatea de a adapta ritualul pentru individualizare si de a-l pastra pentru solemnitatea clipelor.

Solemnitatea este cea care pastreaza personajele auxiliare ale nuntii: nasii, domnisoarele de onoare, cavalerul miresei si, nu in ultimul rand, parintii. Dintre toate aceste personaje, nasii devin cei mai importanti in economia ritualului, fiindca preiau rolurile parintilor, sunt numiti parinti spirituali.

Ii conduc pe tinerii miri in fata altarului, le deschid portile spre noua lume. Sunt cei care le confera un nou statut, ofera modelul pe care trebuie sa-I urmeze. In interiorul ritualului, nasul este maestrul de ceremonii, regizorul, cel care a fost consultat atunci cand “s-a impacat” muzica.


adaptari


In mediul citadin contemporan, aparitia firmelor specializate in organizarea nuntilor au diminuat rolul acestui personaj, dar in mediul rural, importanta acestuia s-a pastrat.

In secolele trecute, nasii vegheau ca ritualul sa fie repectat cu sfintenie, fiindca tinerii nu aveau libertatea de a alege, orice incalcare putea sa aduca necazuri pentru tanara familie.

Alegerea acestor personaje nu se facea aleatoriu, tinerii erau cununati de copiii celui care il botezase pe mire. Alta alegere declansa barfa satului si devenea un semn de rau augur.


adaptari


De regula, nasul avea un statut social bine definit in lumea celor tineri, iar cu cat statutul social era mai bine reprezentat – primar, carciumar, invatator, felcer -, cu atat era mai bun pentru miri.

Se producea un proces de contaminare de statut, tanara familie pornea in noua viata sub auspicii mult mai luminoase. Acest fapt tinea tot de spiritualitatea rolului.

In contemporaneitate, relatia de rudenie nu mai este respectata cu aceeasi sfintenie. De cele mai multe ori ea este inlocuita de prietenie, nasii sunt alesi dintre prietenii tanarului cuplu, fiindca relatia devine mai mult una de camaraderie.

Daca nu se tine seama de acest aspect, atunci cel care se refera la statutul social este respectat de cele mai multe ori, fiindca o asemenea inrudire poate sa contribuie la consolidarea sociala a tanarului cuplu.


adaptari


Un alt capitol destul de important in economia ritualului este darul, care a suferit destule adaptari ritualice, atat la nivelul dimensiunilor, cat si la nivelul semnificatiilor. La inceputul secolului trecut, in societatea citadina, darul avea menirea sa certifice statutul social al nasilor, prin cantitate sI prin consistenta.

De cele mai multe ori, acesta se materializeaza in bani sau in alte obiecte de valoare (tablouri, portelanuri fine), care de cele mai multe ori constituiau un ajutor pentru tinerii casatoriti, fiindca ii ajutau sa-si inchege gospodaria. Daca nasul era mai avut, tinerii primeau animale de casa – o pereche de boi, un cal bun, o vaca cu lapte si un vitel.

Daca si nasul era mai nevoias, finii primeau ca daruri, fie obiecte de necesitate in gospodarie, unelte agricole, sau daca erau si mai nevoiasi, un purcel de lapte sau o closca cu cativa pui.

Globalizarea sau migratia au transferat darul in zona simbolicului, daca nasii sunt “parinti spirituali”, atunci darul ca materialitate se situeaza in zona obiectelor cu semnificatii de patrimoniu, care sa constituie o marturie in timp.


adaptari

Daca nasii fac parte din zona prietenilor, a colegilor de studii, darul este desfiintat, se dau cadouri personale, mici obiecte care sa produca bucurii de aceeasi dimensiune.

La inceputuri, darul constituia o relatie de ambivalenta, se respecta ritualul de sorginte indo-europeana, unde cadoul era un capitol esential al vietii, la fel ca nasterea si ca moartea. Finii primeau daruri, dar si ofereau daruri, in semn de respect si de multumire.

Li se ofereau nasilor vesminte, mici obiecte casnice, de fapt, se pastra ritualul schimbarii darurilor, o forma de impartasire intru aceeasi experienta.

Episodul care si-a pierdut aproape in totalitate semnificatiile si a ramas doar o “indicatie regizorala” in spectacolul nuntii este “dezvelirea miresei”.


adaptari

Personajele principale sunt nasa si mireasa, care formeaza impreuna un cerc exclusivist ca o trimitere la ancestralitate, la gineceul civilizatiilor arhaice.

Despodobirea miresei se face mecanic si, ca o nota de ironie, are loc la sfarsitul nuntii cand invitatii sunt obositi si mireasa este cea care intretine atmosfera acestui eveniment al “bucuriei” proprii.

Initial, era un act care ii statua noua identitate – de femeie – fiindca poboabele nu-i mai erau la vedere, ci erau acoperite cu o basma. In epoca postmodernismului contemporan, basmaua este inlocuita cu o palarie sau o esarfa, ca sa fie si mai cosmopolit.

In mod clasic, femeile ar fi trebuit sa faca un cerc in jurul miresei, sa i se cante “Cantecul miresei”, cu rol incantatoriu, iar una dintre ele, care facea parte din familia ei, sa nu-i dea voie nasei “s-o imbrobodeasca”.

Nasa reusea sa-si indeplineasca misiunea la a treia incercare, mama miresei plangea sfasietor, iar femeile empatizau cu bucurie sau cu tristete.


adaptari

Ca o rasplata pentru ce a pierdut, viitoarele ei surate ii pun miresei in corset mici sume de bani, cu mentiunea sa-i foloseasca strict pentru ea.

Ritualul se sfarsea cu o hora a femeilor, o hora care debuteaza lent, apoi ritmul devine mai accelerat, ca o descatusare de energii.

La nuntile moderne, asistenta acestui ritual este formata, mai degraba, din rudele feminine de varsta mijlocie, care mai pastreaza in amintire semnificatiile ritualului, si din viitorii miri, care privesc cu un zambet in coltul gurii ca la un obicei desuet.

Deritualizarea acestui episod se explica prin tendinta nuntilor moderne de a adapta minimalismul, ca un pretext de a evada din tot stresul unui eveniment si perceperea nuntii ca un prilej de voie buna si de distractie.

Aceste noutati sunt firesti si ele nu diminueaza importanta personajelor nuntiale, constituie doar adaptari si ajuta ritualul sa se integreze in temporalitate si sa nu devina vetust.

Categories: Uncategorized

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.