Coafurile miresei de inspiratie retro

Conceptul de „nunta” s-a modificat de-a lungul timpului. Ceremoniile de oficiere a casatoriilor din anii ’50 erau pozitionate la polul opus celor din contemporaneitate, acestea desfasurandu-se in miezul zilei, fiind, totodata, urmate de receptii discrete, cu cativa apropiati ai cuplului proaspat casatorit. Acest nivel de simplitate a dictat coafuri lejere asociate atat miresei, cat si oaspetilor sai. In ciuda elegantei care domina planul vestimentar, pieptanaturile se caracterizau prin conservatorism.

Bob-ul „soft”

Multe mirese vedeau in ceremonia de oficiere a propriei casatorii un prilej de afisare a tunsorii bob, avand la baza o podoaba capilara de dimensiune lunga sau scurta, realizata cu ajutrorul bigudiurilor. Principala tehnica de coafare consta in realizarea buclelor lejere, pe parul uscat, acestea fiind incadrate perfect de diadema si voalul specficic mireselor.

„Poodle cut”, popularizata de actrita Lucille Ball

Coafurile anilor ’50 au adus in peisaj celebra tunsoare „poodle cut”, aceasta incadrand chipul mireselor si inspirand delicatete si feminitate. Caracterizata de bretonul lipsit de volum si stilizat cu ajutorul fixativului, coafura era completata deseori de bucle mici, realizate pe parul proaspat spalat.

Updo-urile, valoarea suprema a elegantei anilor ’50

Mijlocul secolului al XX-lea a oferit femeilor cu o podoapa capilara bogata posibilitatea coafarii acesteia in stilul updo-urilor cu ocazia evenimentelor, din categoria carora nuntile nu constituiau o exceptie.

Simplitatea, bunul-gust si aspectul natural – iata cateva dintre elementele care caracterizeaza updo-urile anilor ’50. In aceasta nota, cocurile simple, purtate la baza gatului au fost deseori asociate mireselor, evidentiindu-le trasaturile fetei si detaliile rochiei.