Indicatii pentru alegerea trenei aferenta rochiei de mireasa

Aparuta in urma cu doua mii de ani in urma, in Egipt, acolo unde miresele afisau numeroase randuri de derapaje din materiale simple, rochia din ziua marelui „Da” simbolizeaza bucuria asociata noii etape a vietii de cuplu. Nu de putine ori, nuntile figurilor publice au plasat in prim-plan trena, ca simbol al elegantei, adoptata rapid la scara globala. In acest context, Ideal Mariaj va ofera sfaturi pentru alegerea trenei potrivite in cadrul momentului festiv.

Statura si tema receptiei de nunta, elemente definitorii in alegerea trenei

Specialistii in design vestimentar recomanda evitarea trenelor lungi in randul mireselor cu o statura sub medie, evitand astfel situatia deranjanta, in care trena ar constitui piesa centrala a tinutei, in detrimentul chipului tinerei. Pe de alta parte, trena lunga nu face altceva decat sa accentueze o statura scunda, stand, nu de putine ori, la baza unui aspect disproportionat al miresei.

Referindu-se la exemplul printesei de Walles, Diana, designerii scot in evidenta un alt aspect negativ al rochiei de mireasa cu trena, greutatea acesteia, de-a dreptul impovaratoare daca ne raportam la momentele animate din cadrul receptiei de nunta.

De alfel, rochiile afisand o lungime peste medie a trenei nu sunt adecvate oricarui stil de petrecere, acestea „rezonand” de cele mai multe ori cu decorul catedralelor vechi, dublat de o puternica incarcatura istorica. In randul materialelor specifice trenelor se incriu cele fine, precum chiffon-ul sau organza, oferind un aspect delicat si, deopotriva, romantic.

Nu in ultimul rand, pantofii adecvati elementului decorativ al rochiei de mireasa trebuie trecuti printr-un filtru de selectie, insistand, mai cu seama, asupra dimensiunii tocurilor acestora. Astfel, pantofii cu o talpa joasa sunt contraindicati vesmintelor cu trena.

File din istoricul rochiei de mireasa

Primele documente oficiale care amintesc de rochia din seara momentului care marcheaza o noua etapa a vietii de cuplu dateaza din secolele XV-XVI, atunci cand Anna de Bretania se casatoreste cu regele Louis al XII-lea al Frantei.

La randul sau, Margaret Tuudor, fiica lui Henry al VI-lea a afisat, in cadrul propriei nunti o rochie de damasc alba tivita cu rosu-starcojiu, culoarea traditionala a familiilor reale.

Incepand cu secolul al XVIII-lea si pana la jumatatea secolului al XIX-lea, tinuta de nunta devine ceva mai pretioasa, dovada fiind oferita de materialele alese de miresele caselor regale, ale caror caracteristici primordiale erau pretul ridicat si culorile variind de la alb la rosu.