Slujba incununarii

Ceremonialul religios al casatoriei a doi tineri consta in savarsirea a doua slujbe distincte: Logodna si Taina Cununiei. In centrul slujbei Logodnei se afla ritualul punerii inelelor, ce semnifica dragostea vesnica pe care si-o fagaduiesc tinerii, iar in centrul slujbei casatoriei sta incununarea mirilor: „Pus-ai pe capetele lor cununi de pietre scumpe”; de aici vine si numele de cununie.

Introducerea in slujba cununiei se face prin logodna, adica fagaduinta ce si-o dau viitorii soti de a se uni in casatorie, fagaduinta binecuvantata si ea de preot.

Ea se produce cu ceva timp inainte de cununie, pentru ca cei doi tineri sa fie pregatiti pentru aceasta.

Dar, intrucat Biserica considera pe cei logoditi ca fiind obligati unul fata de altul ca si prin casatorie, de cele mai multe ori logodna se savarseste imediat inainte de cununie.

Deschiderea logodnei se face prin schimbarea inelelor intre viitorii soti, dupa ce preotul le-a facut semnul crucii cu acestea, spunand la fiecare cuvintele: „Logodeste-se robul lui Dumnezeu (N), cu roaba lui Dumnezeu (N), in numele Tatalui, si al Fiului, si al Sfantului Duh”.

Daca logodna a inceput-o preotul cu „Binecuvantat este Dumnezeul nostru…”, cununia se deschide cu: „Binecuvantata este Imparatia Tatalui, si a Fiului, si a Sfantului Duh”, ca la orice Taina, prin care se da harul.

Ritualul slujbei incununarii incepe prin invocarea celor 40 de mucenici din Sevasta, carora Dumnezeu le-a trimis cununi din cer ca rasplata a sacrificiului vietii lor pentru credinta crestina si prin invocarea Sfantului Mucenic Procopie, care ii indemna pe cei casatoriti sa obtina tot prin mucenicie nunta cereasca (unirea cu Hristos).

Sunt amintite numele acestor sfinti, deoarece iubirea desavarsita din cadrul familiei reprezinta o iubire jertfelnica, una capabila de orice sacrificiu. In acest sens, cununiile sau cununile amintesc de cununa de spini a Domnului, sugerand legatura tainica dintre iubire, suferinta si mantuire, pe care mirii, in calitate de crestini, trebuie sa o armonizeze in viata lor.

Cununie semnifica in limba greaca incoronare, ceea ce arata ca slujba in sine este una de incoronare. Formulele bisericesti scot in evidenta faptul ca fiecare dintre cei doi soti primeste pe celalalt ca pe o coroana.

Asadar, cununia care se aseaza pe capul mirelui simbolizeaza mireasa – ea devine o coroana pentru mire, si cununia pe care o primeste mireasa este de fapt simbolul mirelui.

Atingand cu fiecare coroana fruntea fiecaruia din cei doi si amintind pe amandoi la asezarea acestora, se arata ca cununa fiecaruia este, intr-un fel, si a celuilalt.

Fiecare isi poarta cununa sa, intrucat este unit cu celalalt. In iubirea dintre ei sta cununa si marirea fiecaruia. Acesta este actul central al Tainei, act prin care ea se realizeaza de fapt.

Luand coroanele de pe capul celor doi, preotul vorbeste de marirea lor, caci ei vor purta toata viata, in chip nevazut, cununile lor. Cu aceste cununi ei vor merge chiar in Imparatia cerurilor.

Li se da apoi sa bea dintr-un pahar comun, aratandu-se ca se vor indulci din dulceata comuna a dragostei si a bucuriei. Dupa aceea, preotul ii conduce pe mirii legati de mana in jurul tetrapodului de trei ori, simbolizand neintreruperea legaturii si iubirii lor.

Coroana, care este purtata de imparat sau de arhiereu, este semnul unei maturitati si responsabilitati incredintata cuiva pentru ocrotirea celor din jur.

Momentul incununarii mirilor marcheaza iesirea de sub aripa parinteasca si asumarea raspunderii de catre miri pentru propria lor viata, a unuia pentru celalalt si impreuna pentru binele familiei lor si al viitorilor copii.

Daca omul a fost adus la existenta de catre Dumnezeu ca imparat al creatiei, el isi realizeaza aceasta vocatie luand asupra sa problemele familiei, in care sunt implicate si responsabilitatile legate de viata sociala si de viata lumii in general.

Mai trebuie spus ca in vechime primeau cununi de lauri invingatorii in intrecerile sportive. La Taina Cununiei, mirii primesc cununi fara vreun merit anume si fara ca mai inainte sa fi depus vreun mic efort.

Greutatea incepe abia dupa acest moment, pentru ca dupa modul in care sotii isi vor duce viata si vor birui toate ispitele, Dumnezeu va primi aceste cununi in imparatia cereasca si le va oferi rasplata cuvenita.