Traditia voalului din ziua nuntii

Multe teorii graviteaza in jurul originii voalurilor de nunta si evolutiei acestora la stadiul de accesoriu popular in decorul nuntii moderne. Utilizat atat pentru a acoperi chipul miresei in ziua marelui “da”, cat si pentru a ii adauga o nota moderna, voalul ascunde un lung istoric.

File din istoria voalului

Romanii foloseau traditionalele voaluri pentru a isi proteja miresele de spiritele rele, in vreme ce in Evul Mediu acestea simbolizau feminitatea si castitatea. Multe secole de-a randul, voalul a exprimat statutul femeii, fiind dublat de semnficatia religioasa. In credintele iudaice, islamice si crestine, acesta este interpretat drept echivalent al decentei.

Daca in timpul anilor de stapanire romana, miresele purtau voaluri in nuante intense de rosu si galben, in culturile asiatice s-au impus palariile albe denumite “tsuno-kakushi” despre care se spune ca au menirea de a ascunde coarnele geloziei. Voalurile lungi, confectionate din dantela sunt populare pe continentul american.

In unele tari din Africa, barbatii poarta voaluri in jurul varstei de 25 de ani pentru a alunga spiritele rele, in vreme ce acest obicei lipseste cu desavarsire femeilor.

Traditia spune ca un voal imprumtat de la o femeie cu o casnicie fericita ii va aduce numai lucruri bune purtatoarei sale, in vreme ce purtarea acestuia inainte de ziua nuntii atrage dupa sine ghinion.

Voalul de nunta simbolizeaza puritatea, prima consemnare a acestuia regasindu-se intr-un text datand din sezolul al 13-lea, inaintea erei noastre.